Comoara din Insula Oak




Inceputul
Într-o zi de vară, în 1795, un adolescent pe nume Daniel McGinnis, rătăcea hai-hui pe Insula Oak din  Nova Scotia când a întâlnit o adancitura circulară ciudata în pământ. Deasupra ei crestea un copac a cărui ramuri fuseseră tăiate într-un fel pentru folosirea unor scripeti.Daniel McGinnis auzise de multe ori povești cu pirați în zonă, el a decis să se întoarcă acasă pentru a-și aduna prietenii și sa revina impreuna mai târziu pentru a investiga gaura.
Dupa cateva zile, McGinnis, împreună cu prietenii John Smith și Anthony Vaughan, au inceput sa sape in zona. Ceea ce au găsit, ia uimit teribil!
 La jumatate de metru deasupra suprafeței au apărut straturi de pietre care acoperă groapa. La o adancime de 3 metri, au dat de un strat de busteni de stejar ca o platforma. Din nou la 6 metri și la 9 metri au găsit același lucru, un strat de bustean. Nu au mai reușit să continue, s-au dus acasă, planuind sa se intoarca cand vor fi pregatiti.
Celor trei descoperitori le-au luat 8 ani pentru a se pregati. Au fondat compania The Onslow Company, in acest scop si au inceput sapaturile. Au continuat până la 28 de metri, găsind un strat de busteni de stejar la fiecare interval de 3 metri. În afară de aceste platforme, la 12 metri a fost găsit un strat de cărbune, la 15 metri un strat de chit și la 18 metri un strat de fibră de nucă de cocos.
La 28 de metri a fost găsit un indiciu misterios - o piatră inscripționată cu o scriere necunoscuta.
După ce au trecut si de stratul de stejar la 28 de metri, un suvoi de apa a început să inunde putul sapat. În ziua următoare, groapa a fost umplută cu apă până la nivelul de 10 metri. Pomparea nu a funcționat, astfel că în anul următor un nou put a fost săpat paralel cu originalul până la 30 de metri. De acolo au sapat un tunel pana la presupusa comoara, The Money Pit. Dezastru! Din nou, apa a inundat și căutarea a fost abandonată timp de 45 de ani.

 
Misterul apei care inunda puturile

Potrivit unui jurnal scris in 1862, după ce compania Onslow a excavat, groapa a fost inundată cu apă de mare până la nivelul de 10 m; încercarea de a scoate apa nu a reușit. Exploratorii au dedus ca e vorba de un sistem elaborat de drenare care se extinde de la plajele oceanului până la groapă.
Mai târziu vânătorii de comori au spus că fibre de nucă de cocos au fost descoperite sub suprafața unei plaje, Smith's Cove, acest lucru fiind ciudat deoarece pe insula nu exista cocotieri. Aceasta a dus la teoria că plaja a fost transformată într-un sifon, alimentând apa de mare în carieră printr-un tunel artificial. Un eșantion din acest material a fost transmis la Institutul Smithsonian la începutul secolului al XX-lea, unde sa confirmat că materialul era fibră de nucă de cocos.
Deși o expediție a susținut că a găsit un tunel de inundații căptușit cu pietre plate, la o adancime de 27 m, geologul Robert Dunfield a declarat că a examinat cu atenție zidul grotei re-excavate și nu a fost în măsură să găsească vreo dovadă a unei tunel.
La invitatia omului de afaceri din Boston, David Mugar, un studiu de doua saptamani a fost realizat de catre institutia oceanografica Woods Hole in 1995 (singurul studiu stiintific cunoscut realizat pe santier). După ce a efectuat teste de colorare a apei, instituția a concluzionat că inundația a fost cauzată de o interacțiune naturală între lentilele de apă dulce ale insulei și presiunile mareelor ​​din geologia care stă la baza insulei (care contrazice teoria tunelului artificial). Oamenii de știință din Woods Hole, care au văzut videoclipurile din 1971, au raportat că nimic concludent nu poate fi determinat din imaginile neclare. "Cazanele cu cinci degete" (sau cutiile) raportate la Golful Smith au fost recent considerate a fi rămășițele unei mine de sare veche, fără legătură între canalele de scurgere și orice inundare a grotei.
Febra aurului a atras organizarea a numeroase expediţii la Oak Island în secolul XX, iar printre protagoniştii acestora se numără Franklin D. Roosevelt, preşedinte al Statelor Unite ale Americii între 1933 şi 1945, care a petrecut ceva timp pe insulă, ajutând la excavaţii, şi celebrul actor John Wayne, se consemnează în lucrarea ”Istorii pierdute”. O a doua persoană a murit în 1897, când un troliu s-a rupt, iar alte patru şi-au găsit sfârşitul în 1965, sufocaţi cu gaz. Căutătorii de comori au construit un dig provizoriu în 1960, pentru a aduce o foreză mecanică pe insulă, care să foreze întreaga arie a puţului original.

Până acum, în puţul de pe Oak Island au fost găsite mici cantităţi de aur, dar şi fragmente de pergament şi o tăbliţă de piatră inscripţionată cu un mesaj codificat. Ulterior, s-a descoperit că inscripţia de pe tăbliţă era un simplu cod, care spunea aşa: ”La patruzeci de picioare adâncime se află îngropate două milioane de lire”, scrie ”Joel Levy în cartea sa.
În 1971, a fost coborâtă o cameră video printr-o gaură forată într-o grotă subterană, obţinându-se o imagine întunecată a ceea ce s-a presupus a fi o mână înţepenită şi un cufăr, după care caverna s-a surpat. Recent, insula a fost scoasă la vânzare, iar momentan lucrările s-au intrerupt. S-au făcut extrem de multe supoziţii legate de ceea ce s-ar putea găsi în puţul de pe Oak Island, pornind de la comori îngropate de piraţi, numele căpitanului Kidd, Henry Morgan şi Blackbeard apărând cel mai des, şi până la marinari din marina britanică care ar fi îngropat o comoară acolo, în contextul în care compartimentele departajate de straturi de grinzi de stejar seamănă mult cu ingineria militară britanică din secolul al XVII-lea, se consemnează în lucrarea ”Istorii pierdute”.
La un moment dat, şi Cavalerii Templieri au fost introduşi în ecuaţie, pe considerentul că puţul are o construcţie mult prea complexă pentru a fi opera câtorva persoane. S-au născut astfel poveşti, conform cărora Templierii ar fi dobândit secretele arhitecturale ale construirii de edificii monumentale de la regele Solomon şi constructorii piramidelor. Se crede că ei ar fi călătorit în Lumea Nouă şi ar fi îngropat celebra comoară pierdută pe Oak Island, printre artefactele de preţ numărându-se Sfântul Graal, Arca Legământului şi evangheliile originare, scrie Joel Levy în cartea sa.
Insula Oak se afla pe un sistem glaciar si sub pamant se afla serie de cavitati anhidrite pline cu apa, care pot fi responsabile de inundarea repetata a carierei. Acest tip de calcar se dizolvă ușor atunci când este expus la apă, formând peșteri și goluri naturale.

Ultima descoperire

Crucea, făcută din plumb și cu o gaură pătrată în vârf, a fost descoperită pe o plaja, în noroi într-o zonă a insulei, Golful Smith.
A fost descoperită de expertul în detectarea metalelor, Gary Drayton însoțit de Rick Lagina, care împreună cu fratele Marty conduce echipa de cautare a comorii din insulă.

Fratii Lagina, Rick si Marty
Drayton a estimat că crucea datează între 1200 și 1600 dar va fi ulterior analizată de un expert în speranța că se vor obține mai multe informații despre originile sale.

Cati bani au Marty si Rick Lagina?
Valoarea netă a lui Marty Lagina din 2017 este de aproximativ 2,2 milioane de dolari. În timp ce valoarea netă a lui Rick este estimată la aproximativ 500 mii dolari. Ambii frați Lagina au câștigat multă popularitate după realizarea serialului documentar "Blestemul Insulei Oak" difuzat de History Channel.
Dupa ce a inceput in 2014, Blestemul Insulei Oak a rulat timp de patru sezoane. La 2 august 2016, a fost anunțat că Nova Scotia Business Inc. a aprobat suma de 1.271.546 dolari pentru finanțarea filmului pentru producția celui mai recent sezon, al patrulea. Întrebat despre sezonul 5, creatorul Kevin Burns a spus că totul depinde de frații Lagina. Burns a spus că frații nu sunt "oameni de reality show" și au fost întotdeauna "reticenți" să facă mai multe sezoane ca filmarea îi ține pe frați departe de familiile lor timp de până la cinci luni.
In acest moment, serialul a ajuns la sezonul 5 episodul 15.

Comentarii