Sezonul estival 2018 se apropie si este bine sa stim sa ne protejam dar trebuie sa intelegem acest proces de bronzare a corpului nostru pentru ca are un pret scump si nerambursabil...
Razele ultraviolete numite și raze UV sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de ochiul omenesc. Razele Röntgen (= radiația X) au o lungime de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare.
Lumina naturală de la Soare conține printre altele și raze ultraviolete. Expunerea intensă la raze UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc.
Radiațiile electromagnetice provin de la soare și sunt transmise în valuri sau particule la diferite lungimi de undă și frecvențe. Această gamă largă de lungimi de undă este cunoscută sub denumirea de spectru electromagnetic (EM). Spectrul este împărțit, în general, în șapte regiuni în ordinea descrescătoare a lungimii de undă și a energiei și frecvenței în creștere. Denumirile comune sunt undele radio, microundele, infraroșii (IR), lumina vizibilă, radiațiile ultraviolete (UV), razele X și razele gama.
Razele ultraviolete (UV) se încadrează în domeniul spectrului EM între lumina vizibilă și razele X. Are frecvențe de aproximativ 8 × 1014 până la 3 × 1016 cicluri pe secundă sau hertz (Hz), și lungimi de undă de aproximativ 380 nanometri (1,5 × 10-5 inch) până la aproximativ 10 nm (4 × 10-7 inch). Potrivit "Ghidului de radiații ultraviolete" al US Navy, UV este în general împărțit în trei sub-benzi:
Razele ultraviolete numite și raze UV sunt radiații electromagnetice cu o lungime de undă mai mică decât radiațiile luminii percepute de ochiul omenesc. Razele Röntgen (= radiația X) au o lungime de undă și mai mică. Denumirea de „ultraviolet” provine de la culoarea violet din spectrul luminii albe, care are o lungime de undă învecinată, doar ceva mai mare.
Lumina naturală de la Soare conține printre altele și raze ultraviolete. Expunerea intensă la raze UV, fie naturale, fie artificiale, dăunează corpului omenesc.
Radiațiile electromagnetice provin de la soare și sunt transmise în valuri sau particule la diferite lungimi de undă și frecvențe. Această gamă largă de lungimi de undă este cunoscută sub denumirea de spectru electromagnetic (EM). Spectrul este împărțit, în general, în șapte regiuni în ordinea descrescătoare a lungimii de undă și a energiei și frecvenței în creștere. Denumirile comune sunt undele radio, microundele, infraroșii (IR), lumina vizibilă, radiațiile ultraviolete (UV), razele X și razele gama.
Razele ultraviolete (UV) se încadrează în domeniul spectrului EM între lumina vizibilă și razele X. Are frecvențe de aproximativ 8 × 1014 până la 3 × 1016 cicluri pe secundă sau hertz (Hz), și lungimi de undă de aproximativ 380 nanometri (1,5 × 10-5 inch) până la aproximativ 10 nm (4 × 10-7 inch). Potrivit "Ghidului de radiații ultraviolete" al US Navy, UV este în general împărțit în trei sub-benzi:
- UVA sau în apropierea radiației UV (315-400 nm)
- UVB sau mediu UV (280-315 nm)
- UVC sau departe UV (180-280 nm)
Efecte UV
Majoritatea oamenilor sunt expusi razelor ultraviolete provenite de la soare. Cu toate acestea, doar aproximativ 10% din lumina soarelui este UV, iar doar aproximativ o treime din aceasta pătrunde în atmosferă pentru a ajunge la sol, conform Programului Național de Toxicologie (NTP). Din energia solara, razele UV care ajung la ecuator, 95% este UVA, iar 5% este UVB. Nu există radiații solare măsurabile care să atingă suprafața Pământului, deoarece ozonul, oxigenul molecular și vaporii de apă din atmosfera superioară absorb complet lungimile de undă cele mai scurte. Totuși, "radiațiile ultraviolete cu spectru larg (UVA și UVB) sunt cele mai puternice și cele mai dăunătoare pentru oameni", potrivit celui de-al 13-lea raport al ONP privind substanțele cancerigene.
Insolația
"Bronzarea" este o reacție la expunerea la radiații UVB nocive. În esență, un bronz rezultă din mecanismul natural de apărare al organismului. Acesta constă într-un pigment numit melanina, care este produs de celulele din piele numite melanocite. Melanina absoarbe lumina UV și o disipă sub forma de căldură. Atunci când corpul simte daunele provocate de soare, el trimite melanina în celulele din jur și încearcă să le protejeze. Pigmentul determină înnegrirea pielii.
Melanina este numele generic al unei clase de compuși polimeri derivați de tirozină, a căror funcție principală este pigmentarea și protecția împotriva radiațiilor solare. Melanina este cea care, de exemplu, conferă pigmentare pielii, ochilor și părului mamiferelor. Lipsa melaninei dă naștere la o afecțiune numită albinism. Producerea melaninei este realizată de către melanocite sau melanoblaste, celule din stratul bazal al epidermei care mențin contactul cu keratinocitele prin intermediul unor proiecții citoplasmatice. Aceste prelungiri sunt cele care permit pigmenților melanici produși să se depoziteze în keratinocite.
Melanina este o protectie solara naturala. Cu toate acestea, expunerea continuă la radiațiile UV poate copleși apărarea organismului. Când se întâmplă acest lucru, apare o reacție toxică, care duce la arsuri solare. Razele UV pot deteriora ADN-ul în celulele corpului. Corpul simte această distrugere și inunda zona cu sânge pentru a ajuta la procesul de vindecare. Se produce o inflamație dureroasă. De obicei, în decurs de o jumătate de zi de expunere la soare, aspectul caracteristic roșu-homar al arsurilor solare începe să se facă simțit.
Uneori, celulele ADN care au suferit mutatii datorita razelor solare se transformă în celule problematice care nu mor, dar se proliferează ca forme de cancer. Lumina UV provoacă daune aleatorii în procesul de reparare a ADN-ului, astfel încât celulele să dobândească capacitatea de a evita moartea.
Rezultatul este cancerul de piele, cea mai comună formă de cancer în lume. Riscul pentru forma cea mai mortala a cancerului de piele, numit melanom, este dublu pentru cineva care a avut cinci sau mai multe arsuri solare, potrivit SCF (Fundatia pentru Cancerul de Piele).
Alte surse UV
O serie de surse artificiale au fost concepute pentru producerea radiațiilor UV. Potrivit Societății de Fizică a Sănătății, "sursele artificiale includ cabinele de bronzare, lămpile negre, lămpile de vindecare, lămpile germicide, lămpile cu vapori de mercur, luminile cu halogen, lămpile cu descărcare de mare intensitate, sursele fluorescente și incandescente și unele tipuri de lasere".
Una dintre cele mai comune metode de producere a luminii UV este trecerea unui curent electric prin mercur vaporizat sau alt gaz. Acest tip de lampă este utilizat în mod obișnuit în cabinele de bronzare și pentru dezinfectarea suprafețelor. Lămpile sunt de asemenea utilizate în lămpile negre care produc vopsele fluorescente și coloranți pentru a străluci. Diodele cu LED-uri, laserele și lămpile cu arc sunt de asemenea disponibile ca surse UV cu diferite lungimi de undă pentru aplicații industriale, medicale și de cercetare.
Fluorescenţă
Multe substanțe - inclusiv minerale, plante, ciuperci și microbi, precum și substanțe chimice organice și anorganice - pot absorbi radiațiile UV. Absorbția determină ca electronii din material "să sară" la un nivel de energie mai ridicat. Acești electroni pot apoi să revină la un nivel de energie mai scăzut într-o serie de pași mai mici, emițând o parte a energiei lor absorbite ca lumină vizibilă. Materialele folosite ca pigmenți în vopsele, apar mai luminoase sub lumina soarelui, deoarece absorb lumina UV invizibilă și o emit la lungimi de undă vizibile. Din acest motiv, ele sunt utilizate în mod obișnuit pentru semne (MITA, pe bancnote), veste de siguranță și alte aplicații în care vizibilitatea ridicată este importantă.
Cheia pentru originea vieții?
Studiile recente sugerează că lumina UV poate juca un rol-cheie în originea vieții pe Pământ, în special originea ARN-ului. Într-un articol din 2017 din Astrophysics Journal, autorii studiului notează că stelele roșii pitice nu emit suficientă lumină UV pentru a porni procesele biologice necesare formării acidului ribonucleic, ceea ce este necesar pentru toate formele de viață de pe Pământ. De asemenea, studiul sugerează că această constatare ar putea ajuta în căutarea vieții în altă parte a universului.
Pentru o protectie minima se recomanda produsele cu factor de ecranare 50+
Comentarii
Trimiteți un comentariu