Aveam vreo 4-5 ani cand m-a dus mama la Policlinica pentru nu mai stiu ce consult. Era vara si nu prea aveam chef sa stau in sala de asteptare pe holul de la pediatrie, vroiam la plaja sau la joaca in fata blocului. Mama, era o femeie care nu tolera actele de indisciplina din partea mea si nu se sfia sa ma articuleze cu vreo palma in public.
Cand am ajuns la cabinet, ne-am intalnit cu o doamna insotita de o fetita de varsta mea care se invartea cantand fericita in mijlocul holului. Mama discuta cu doamna, eu cascam plictisit.
- Adi, du-te si joaca-te si tu cu fetita, imi spuse mama. Eu m-am executat dar nu stiam cum sa ma joc cu fata asta, cum s-o abordez. Am observat ca avea o gentuta din piele intoarsa cu floricele, lucrata manual si stiam ca se vindeau in targuri pe litoral pe post de suvenir. Se tot invartea cu gentuta ei pe post de contragreutate si trebuia sa tin distanta de siguranta.
- Cum te cheama pe tine, am intrebat eu fara vreun interes aparte.
- Cumva! mi-a raspuns ea, incercand probabil sa-mi faca si mai dificila misiunea de a-mi ocupa timpul cu ea. Deja eram iritat si prefacandu-ma ca nu am inteles, o intreb si eu:
- Cum? Curva?
Totul s-a oprit in loc. O vad cum se schimba la fata si cu disperare alearga spre maica-sa.
- Mamiii, baiatul asta mi-a zis curva! Mama era livida la fata, m-a apucat repede de mana, m-a scos afara si cu viteza de 3 palme pe secunda mi-a explicat ca nu este frumos sa injur sau sa vorbesc urat in public.Totul a durat vreo 2 minute...
Cand am intrat la doamna doctor aceasta s-a mirat tare:
- Vai ce rosu este baiatul asta la fata, sa-i luam o temperatura!
Comentarii
Trimiteți un comentariu